expectație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (
Livr.) Așteptare; expectativă. – Din
fr. expectation, lat. exspectatio.expectație (Dicționar de neologisme, 1986)EXPECTÁȚIE s.f. Așteptare, expectativă. ♦ Așteptare în observarea evoluției unei boli. [Var.
expectațiune s.f. / cf. fr.
expectation, lat.
expectatio].
expectație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXPECTÁȚIE s.f.
1. Expectativă.
2. Așteptare în observarea evoluției unei boli, expectanță. (cf. fr.
expectation, lat.
expectatio)
expectație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXPECTÁȚIE (‹
fr.)
s. f. (
PSIH.) Stare de așteptare, de pregătire interioară și de orientare a persoanei, bazată pe elemente obiective și scontând pe o anumită reușită în raport cu o performanță.
E. exprimă o poziție realistă, de evaluare a propriilor rezultate spre deosebire de aspirație, care se organizează în jurul dorințelor.
expectație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expectáție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. expectáția (-ți-a), g.-d. art. expectáției; pl. expectáții, art. expectáțiile (-ți-i-)expectație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (
Livr.) Așteptare; expectativă. — Din
fr. expectation, lat. exspectatio.