expatriat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [
Pr.:
-tri-at] –
V. expatria.expatriat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [
Pr.: -
tri-at] —
V. expatria.