expatriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de
a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [
Pr.:
-tri-e-] –
V. expatria.expatriere (Dicționar de neologisme, 1986)EXPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron.
-tri-e-. / <
expatria].
expatriere (Dicționaru limbii românești, 1939)*expatriére f. Plecare din patrie.
expatriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)expatriére (-pa-tri-e-) s. f.,
g.-d. art. expatriérii; pl. expatriériexpatriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de
a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [
Pr.:
-tri-e-] —
V. expatria.