execrà - explicat in DEX

execra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

execra (Dicționar de neologisme, 1986)
EXECRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].

execra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXECRÁ vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)

execra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză

execra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... — Din fr. exécrer, lat. execrari.

execrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.