excursie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [
Var.:
excursiúne s. f.] – Din
fr. excursion, lat. excursio, -onis.excursie (Dicționar de neologisme, 1986)EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv).
2. (
Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen.
-iei, var.
excursiune s.f. / < fr.
excursion, lat.
excursio].
excursie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCÚRSIE s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr.
excursion, lat.
excursio)
excursie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excúrsie (-si-e) s. f.,
art. excúrsia (-si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (-si-i-)excursie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCÚRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [
Var.:
excursiúne s. f.] – Din
fr. excursion, lat. excursio.