excursionist - explicat in DEX

excursionist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste.

excursionist (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCURSIONÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care face o excursie. [Pron. -si-o-. / < fr. excursionniste].

excursionist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCURSIONÍST, -Ă s. m. f. cel care face o excursie. (< fr. excursionniste)

excursionist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
excursionist, excursioniști s. m. (intl.) hoț care își schimbă mereu raza de acțiune.

excursionist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excursioníst, -ă s. și adj. (d. excursiune cu term. -onist). Care face parte dintr´o excursiune, care face o excursiune.

excursionist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excursioníst (-si-o-) s. m., pl. excursioníști

excursionist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excursionist m. cel ce face excursiuni.

excursionist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCURSIONÍST, -Ă, excursioniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] — Din fr. excursionniste.