excretoriu (Dicționar de neologisme, 1986)EXCRETÓRIU, -IE adj. (
Rar) Excretor. [Pron.
-riu. / < fr.
excrétoire].
excretoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*excretóriŭ, -ie adj. (d.
a excreta).
Fiziol. Care servește la excrețiune:
organe excretoriĭ.excretoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)excretoriu a. ce servă la excrețiuni:
organe excretorii.