excreta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCRETÁ, excretez, vb. I.
Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din
fr. excréter.excreta (Dicționar de neologisme, 1986)EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr.
excréter].
excreta (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCRETÁ vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr.
excréter)
excreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excretá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
excreteázăexcreta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCRETÁ, excretez, vb. I.
Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. — Din
fr. excréter.