excrescență - explicat in DEX

excrescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Țesut cu aspect de tumoare crescut pe suprafața unui organ sau a corpului. – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.

excrescență (Dicționar de neologisme, 1986)
EXCRESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, ceea ce crește anormal pe un organ, pe o porțiune a corpului. [< lat. excrescentia, cf. fr. excroissance].

excrescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXCRESCÉNȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance)

excrescență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*excrescénță f., pl. e (d. lat. excrescere, a crește, a ĭeși în relief, cu sufixu -ență). Ĭeșitură, crescătură pe pelea [!] animalelor (saŭ pe scoarța plantelor), ca negiĭ ș. a.

excrescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe

excrescență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
excrescență f. 1. umflătură pe partea exterioară a corpului; 2. parte răsărită la plante.

excrescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). — Din lat. excrescentia. Cf.fr. excroissance.