excrement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (
1). – Din
fr. excrément, lat. excrementum.excrement (Dicționar de neologisme, 1986)EXCREMÉNT s.n. (
De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl.
-te, var.
escrement s.n. / < fr.
excrément, cf. lat.
excrementum].
excrement (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr.
excrément, lat.
excrementum)
excrement (Dicționaru limbii românești, 1939)*excremént n., pl.
e (lat.
ex-crementum, d.
ex-cérbere, a cerne, a separa).
Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.
excrement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excremént s. n.,
pl. excreménteexcrement (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (
1). — Din
fr. excrément, lat. excrementum.