excoriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de
a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [
Pr.:
-ri-e-] –
V. excoria.excoriere (Dicționar de neologisme, 1986)EXCORIÉRE s.f. Excoriație. [Pron.
-ri-e-. / <
excoria].
excoriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excoriére (-ri-e-) s. f.,
g.-d. art. excoriérii; pl. excoriériexcoriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCORIÉRE, excorieri, s. f. Acțiunea de
a (se) excoria și rezultatul ei; excoriație. [
Pr.:
-ri-e-] —
V. excoria.