excoriație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (
Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [
Pr.:
-ri-a] – Din
fr. excoriation.excoriație (Dicționar de neologisme, 1986)EXCORIÁȚIE s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen.
-iei. / < fr.
excoriation].
excoriație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXCORIÁȚIE s. f. excoriere. (< fr.
escoriation)
excoriație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)excoriáție (-ri-a-ți-e) s. f.,
art. excoriáția (-ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (-ți-i-)excoriație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXCORIÁȚIE, excoriații, s. f. (
Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
fr. excoriation.