exacțiune (Dicționar de neologisme, 1986)EXACȚIÚNE s.f. (
Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron.
-ți-u-, var.
esacțiune s.f. / cf. fr.
exaction, lat.
exactio].
exacțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr.
exaction, lat.
exactio)
exacțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*exacțiúne f. (lat.
exáctio, -ónis, d.
exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește [!]:
Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.exacțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exacțiúne [
x pron. gz]
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúniexacțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exacțiune f.
1. cerere abuzivă;
2. stoarcere de dări ilegale.