ex (Dicționar de neologisme, 1986)EX1- Element prim de compunere savantă însemnând „fost”. [< lat., fr.
ex – în afară].
ex (Dicționar de neologisme, 1986)EX2- Element de compunere savantă care arată scoaterea, ieșirea, suprimarea. [Var.
e-. / < lat.
ex – din, în afară].
ex (Marele dicționar de neologisme, 2000)EX1- pref. „afară de”, „trecere într-o nouă stare”, „fost”. (< fr.
ex-, cf.
gr. ex)
ex (Marele dicționar de neologisme, 2000)EX2(O)- pref. „în afară, exterior”. (< fr.
ex/o/-, cf.
gr. exo)
ex (Dicționaru limbii românești, 1939)*ex-, prefix latin care, în cuv. moderne, corespunde cu
fost: ex-dictator, ex-ocnaș. P. alte însemnărĭ, V.
e 4.ex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ex- (fost)
pref. (ex-ministru)ex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ex, particulă arătând ceeace a fost odată cineva:
ex-director.