exabrupto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o dată, brusc, pe nepregătite, [
Pr.:
ecsabrúpto] –
Loc. lat.exabrupto (Dicționar de neologisme, 1986)EX ABRÚPTO loc.adv. dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. [< lat.
ex abrupto].
exabrupto (Marele dicționar de neologisme, 2000)EX ABRÚPTO loc. adv. dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. (< lat.
ex abrupto)
exabrupto (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EX ABRUPTO (
lat.)
dintr-o dată –
Exordium ex abrupto, intrare directă în subiect, fără introducere. Procedeu oratoric utilizat, de pildă, de Cicero în primul discurs împotriva lui Catalina.
V. și
Quousque tandem (abutere, Catilina, patientia nostra)?exabrupto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ex abrúpto (
lat.)
(a-brup-) loc. adv.exabrupto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. [
Pr.:
ecsabrúpto] —
Loc. lat.