exacerbare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. –
V. exacerba.exacerbare (Dicționar de neologisme, 1986)EXACERBÁRE s.f. (
Liv.) Faptul de a (se) exacerba; exacerbație. [<
exacerba].
exacerbare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f.,
g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắriexacerbare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de
a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. —
V. exacerba.