evoluare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de
a evolua și rezultatul ei; evoluție. [
Pr.:
-lu-a-] –
V. evolua.evoluare (Dicționar de neologisme, 1986)EVOLUÁRE s.f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [<
evolua].
evoluare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evoluáre (-lu-a-) s. f.,
g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắrievoluare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVOLUÁRE,. evoluări, s. f. Acțiunea de
a evolua și rezultatul ei; evoluție. [
Pr.:
-lu-a-] —
V. evolua.