evocativ(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EVOCATÍV, -Ă,evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.
evocativ(Dicționar de neologisme, 1986) EVOCATÍV, -Ăadj. Evocator. [< lat. evocativus].
evocativ(Marele dicționar de neologisme, 2000) EVOCATÍV, -Ăadj. evocator. (< lat. evocativus)
evocativ(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve
evocativ(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EVOCATÍV, -Ă,evocativi, -e, adj. Evocator. — Din lat. evocativus.