evocator - explicat in DEX

evocator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.

evocator (Dicționar de neologisme, 1986)
EVOCATÓR, -OÁRE adj. Care are darul de a evoca; care amintește; evocativ. [Cf. fr. évocateur, lat. evocatorius].

evocator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVOCATÓR, -OÁRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius)

evocator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre

evocator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
evocator m. cel ce evocă.

evocator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. — Din fr. évocateur, lat. evocatorius.