eveniment - explicat in DEX

eveniment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

eveniment (Dicționar de neologisme, 1986)
EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla].

eveniment (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
evenimént (eveniménte), s. n. – Întîmplare importantă, fapt însemnat. Rezultat din fr. évènement, încrucișat cu it. avvenimento.

eveniment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVENIMÉNT s. n. 1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație). 2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu. 3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment. (< fr. événement)

eveniment (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
eveniment, evenimente s. n. (deț.) 1. scandal provocat de deținuți în penitenciar. 2. tentativă de automutilare a unui deținut.

eveniment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*evenimént n., pl. e (fr. évenement, d. lat. evenire, a se întîmpla; it. ev- și av-venimento). Întîmplare, maĭ ales fericită: descoperirea Americiĭ fu un mare eveniment.

eveniment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evenimént s. n., pl. eveniménte

eveniment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eveniment n. 1. tot ce se întâmplă; 2. lucru neașteptat, întâmplare tragică.

eveniment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. — Din fr. événement.