evecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. évection, lat. evectio, -onis.evecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)EVECȚIÚNE s.f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
évection, lat.
evectio].
evecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVECȚIÚNE s. f. inegalitate periodică în mișcarea Lunii, ca urmare a influenței Soarelui. (< fr.
évection, lat.
evectio)
evecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evecțiúne (
astron.)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. evecțiúnii; pl. evecțiúnievecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVECȚIÚNE, evecțiuni, s. f. Inegalitate periodică în mișcarea Lunii, produsă de acțiunea Soarelui. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. évection, lat. evectio, -onis.