evaziv - explicat in DEX

evaziv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.

evaziv (Dicționar de neologisme, 1986)
EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].

evaziv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif)

evaziv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*evazív, -ă adj. (d. lat. evásus, part. d. evádere, a evada). Care caută să scape, să eludeze: răspuns evaziv. Adv. În mod evaziv, nu categoric.

evaziv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
evazív adj. m., pl. evazívi; f. evazívă, pl. evazíve

evaziv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
evaziv a. ce servă a eluda: răspuns evaziv.

evaziv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă o atitudine vagă, neprecisă; ocolit. — Din fr. évasif.