evaziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma)
Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale.
2. (Rar) Evadare. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. évasion, lat. evasio, -onis.evaziune (Dicționar de neologisme, 1986)EVAZIÚNE s.f. 1. Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale.
2. (
Rar) Evadare. [Pron.
-zi-u-. / cf. fr.
évasion, lat.
evasio].
evaziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVAZIÚNE s. f. 1. evadare. 2. sustragere de la anumite obligații. ♦ ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. (< fr.
évasion, lat.
evasio)
evaziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*evaziúne f. (lat.
evásio, -ónis). Acțiunea de a evada. – Ob.
evadare.evaziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)evaziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. evaziúnii; pl. evaziúnievaziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)evaziune f. scăpare pe furiș.
evaziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagma)
Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.
2. (Rar) Evadare. [
Pr.:
-zi-u-] — Din
fr. évasion, lat. evasio, -onis.