evazionist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, s. m. și
f. (Rar) Persoană care se sustrage de la obligațiile fiscale. [
Pr.:
-zi-o-] –
Evaziune +
suf. -ist.evazionist (Dicționar de neologisme, 1986)EVAZIONÍST, -Ă adj. Referitor la evazionism. //
adj., s.m. și f. (Cel) care se sustrage de la obligațiile față de fisc. [Pron.
-zi-o-. / <
evaziune +
-ist].
evazionist (Marele dicționar de neologisme, 2000)EVAZIONÍST, -Ă I.
adj. care evadează. II. adj., s. m. f. (cel) care se sustrage de la obligațiile fiscale. (< evaziune + -ist)
evazionist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!evazioníst (-zi-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. evazioníști; adj. f.,
s. f. evazionístă, pl. evazionísteevazionist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EVAZIONÍST, -Ă, evazioniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se sustrage de la obligațiile fiscale. [
Pr.:
-zi-o-] —
Evaziune +
suf. -ist.