ev (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EV, evuri, s. n. (
Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊
Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din
lat. aevum.ev (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice.
Lat. aevum. Este împrumut
neol., este atestat din
sec. XVII (Dosoftei);
cf. L. Tamás,
Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [
art. 3215]
ev (Dicționar de neologisme, 1986)EV- v.
eu-.
ev (Dicționar de neologisme, 1986)EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat.
aevum].
ev (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi
ev (Marele dicționar de neologisme, 2000)EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat.
aevum)
ev (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) ev n., pl.
urĭ (lat.
aevum. V.
etate, etern). Mare diviziune a istoriiĭ (maĭ multe secule [!]):
evu mediŭ se întinde de la 495 pînă la 1453 saŭ 1492. – Acest cuvînt a fost introdus de Germanu Kellner la 1688.
ev (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) ev-, prefix. V.
eŭ 2.ev (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)eV (
METR.), simbol pentru
electron-volt.ev (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EV (‹
lat. aevum)
s. n. Perioadă din istoria omenirii. ◊
Evul Mediu = denumire convențională a perioadei din istoria omenirii cuprinsă între
Antichitate și
Epoca Modernă. Tradițional, în Europa, cuprinde perioada dintre căderea Imperiului Roman de Apus (476) și, după unele opinii, cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revoluțiile din Țările de Jos (1566-1606) și din Anglia (1642-1649).