etuva (Dicționar de neologisme, 1986)ETUVÁ vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr.
étuver].
etuva (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETUVÁ vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr.
étuver)
etuva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etuvá (a ~) (a usca în etuvă)
vb.,
ind. prez. 3
etuveáză