eucalipt - explicat in DEX

eucalipt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

eucalipt (Dicționar de neologisme, 1986)
EUCALÍPT s.m. Arbore uriaș din Australia, din frunzele și din scoarța căruia se extrage un ulei eteric și al cărui lemn, de o duritate excepțională, este folosit în construcții. [Pron. e-u-. / < fr. eucalyptus].

eucalipt (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUCALÍPT s. m. arbore gigant (sub)tropical, cu flori mici, verzi, și frunze persistente, din frunzele și scoarța căruia se extrag uleiuri folosite în farmacie și parfumerie, cu lemn, de o duritate excepțională. (< fr., lat. eucalyptus)

eucalipt (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eucalípt m. (lat. științific eucalyptus, d. vgr. eû, bine și kalyptós, acoperit, fiind-că limbu [!] caliceluĭ rămîne acoperit pînă după înflorire. V. apocalips). Un fel de copac mirtaceŭ balsamic gigantic. (Crește pin [!] Australia și a fost aclimatizat și´n Eŭropa, unde e întrebuințat la uscarea mlaștinilor. Frunzele luĭ îs astringente și febrifuge).

eucalipt (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EUCALÍPT (‹ fr. {i}; gr. eu „bine” + kalyptos „acoperit”) s. m. Denumire dată arborilor tropicali și subtropicali din genul Eucalyptus, familia mirtaceelor, cu frunze persistente, acoperite cu un strat ceros ce conține un ulei eteric parfumat și flori mici verzui. Sunt cei mai înalți arbori (până la 155 m), având o creștere foarte rapidă, de circa 5 m pe an. Frunzele conțin 0,25-4,5% uleiuri eterice, folosite în farmacie și parfumerie. Lemnul de e., foarte rezistent și dur, este folosit în construcții.

eucalipt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eucalípt (e-u-) s. m., pl. eucalípți

eucalipt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eucalipt m. arbore balzamic, originar din Oceania, crește repede și ajunge la o statură uriașă: lemnu-i servă la construirea corăbiilor și a obiectelor de tâmplărie, iar frunzele-i sunt întrebuințate ca astringent și febrifug.

eucalipt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUCALÍPT, eucalipți, s. m. Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și în parfumerie, iar lemnul, rezistent și dur, se folosește în construcții (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] — Din fr., lat. eucalyptus.