etui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [
Pr.:
-e-tüi] – Din
fr. étui.etui (Dicționar de neologisme, 1986)ETUÍ s.n. Cutiuță (de piele, de carton) în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. [Pron.
-tüi, pl.
-iuri. / < fr.
étui].
etui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETUI ETüÍ/ s. n. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. (< fr.
étui)
etui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etuí (
fr.) [
pron. etüí]
(-tui) s. n.,
art. etui-ul; pl. etui-urietui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETUÍ, etui-uri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [
Pr.:
e-tüi] — Din
fr. étui.