etala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETALÁ, etalez, vb. I.
Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din
fr. étaler.etala (Dicționar de neologisme, 1986)ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr.
étaler].
etala (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr.
étaler)
etala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etalá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
etaleázăetala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETALÁ, etalez, vb. I.
Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. — Din
fr. étaler.etalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)etalà v.
1. a expune mărfuri spre vânzare;
2. fig. a arăta cu fală:
își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune:
s’etalează în public.