etaj - explicat in DEX

etaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage.

etaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ETÁJ s.n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei vârste geologice. 4. Etaj de vegetație = element structural al unui arboret constând din totalitatea arborilor ale căror coroane se situează la o anumită înălțime, formând un strat distinct. [< fr. étage].

etaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETÁJ s. n. 1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice. 4. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine. (< fr. étage)

etaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etáj n., pl. e (fr. étage, vfr. estage, d. ester, a sta, ca it. staggio, d. stare. V. stagiŭ). Rînd, cat: casă cu doŭă etaje. – La Românĭ „casă cu doŭă etaje” înseamnă maĭ des „cu un parter (rez-de-chaussée) și un etaj”. Francejiĭ nu consideră etaj de cît ce e peste parter, și de aceĭa casa numită în România „cu doŭă etaje” la eĭ e cu unu.

etaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etáj s. n., pl. etáje

etaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etaj n. cat (= fr. étage).

etaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de strate bine individualizate petrografîc și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. — Din fr. étage.