esplanadă - explicat in DEX

esplanadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade.

esplanadă (Dicționar de neologisme, 1986)
ESPLANÁDĂ s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat în fața unui edificiu important. 2. (Mil.) Spațiu neted în pantă ușoară, situat în fața unei lucrări de fortificație. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].

esplanadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ESPLANÁDĂ s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, în fața unui edificiu important. 2. spațiu neted în pantă ușoară, în fața unei lucrări de fortificație. (< fr. esplanade)

esplanadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*esplanádă f., pl. e (fr. esplanade, d. it. spianata; sp. explanada. V. plan). Teren neted și descoperit înaintea unor fortificațiunĭ saŭ unor edificiĭ: esplanada invalizilor din Paris. V. podmol.

esplanadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde

esplanadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. — Din fr. esplanade.