esperantist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din
fr. espérantiste.esperantist (Dicționar de neologisme, 1986)ESPERANTÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. [< fr.
espérantiste].
esperantist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESPERANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. (< fr.
espérantiste)
esperantist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)esperantíst adj. m.,
s. m.,
pl. esperantíști; adj. f.,
s. f. esperantístă, pl. esperantísteesperantist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. — Din
fr. espérantiste.