esperanto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ESPERÁNTO s. n. Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. – Din
fr. espéranto.esperanto (Dicționar de neologisme, 1986)ESPERÁNTO s.n. Limbă internațională, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, inventată la sfârșitul sec. XIX de către dr. Zamenhof. [< fr.
espéranto <
Esperanto – pseudonimul creatorului].
esperanto (Marele dicționar de neologisme, 2000)ESPERÁNTO s. n. limbă artificială formată din elementele de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene. (< fr.
espéranto)
esperanto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)esperánto s. n.esperanto (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)esperanto n. limbă internațională stabilită pela 1887 de doctorul Zamenhof.
esperanto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ESPERÁNTO s. n. Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. — Din
fr. espéranto.