erbicid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din
fr. herbicide.erbicid (Dicționar de neologisme, 1986)ERBICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var.
ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr.
herbicide, cf. lat.
herba – iarbă,
caedere – a ucide].
erbicid (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERBICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr.
herbicide)
erbicid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)erbicíd s. n.,
pl. erbicídeerbicid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii. — Din
fr. herbicide.