epuizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPUIZÁNT, -Ă, epuizanți, -te, adj. Care epuizează, obosește pe cineva; extenuant, istovitor. [
Pr.:
-pu-i-] – Din
fr. épuisant.epuizant (Dicționar de neologisme, 1986)EPUIZÁNT, -Ă adj. Care epuizează; extenuant. [Cf. fr.
épuisant].
epuizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPUIZÁNT, -Ă adj. care epuizează; extenuant. (< fr.
épuisant)
epuizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epuizánt (-pu-i-) adj. m.,
pl. epuizánți; f. epuizántă, pl. epuizánteepuizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPUIZÁNT, -Ă, epuizanți, -te, adj. Care epuizează, obosește pe cineva; extenuant, istovitor. [
Pr.:
-pu-i-] — Din
fr. épuisant.