epruvetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din
fr. éprouvette.epruvetă (Dicționar de neologisme, 1986)EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr.
éprouvette <
éprouver – a încerca].
epruvetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr.
éprouvette)
epruvetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*epruvétă f., pl.
e (fr.
éprouvette, d.
épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice.
epruvetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epruvétă (eșantion)
(e-pru-) s. f.,
g.-d. art. epruvétei; pl. epruvéteepruvetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. — Din
fr. éprouvette.