epos - explicat in DEX

epos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÉPOS, eposuri, s. n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.

epos (Dicționar de neologisme, 1986)
ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].

epos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÉPOS s. n. epopee. ◊ povestire, narațiune. ◊ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos)

epos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
épos s. n., pl. éposuri

epos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÉPOS, eposuri, s. n. Epopee. ♦ Povestire. — Din germ. Epos.