epruvetă - explicat in DEX

epruvetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.

epruvetă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].

epruvetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)

epruvetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epruvétă f., pl. e (fr. éprouvette, d. épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice.

epruvetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epruvétă (eșantion) (e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvétei; pl. epruvéte

epruvetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. — Din fr. éprouvette.