eponimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPONIMÍE s. f. Funcția de eponim. – Din
fr. éponymie.eponimie (Dicționar de neologisme, 1986)EPONIMÍE s.f. Funcție de eponim. ♦ Listă a arhonților eponimi. [Gen.
-iei. / < fr.
éponymie].
eponimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPONIMÍE s. f. funcția de eponim (II, 1). ◊ listă a arhonților eponimi. (< fr.
éponymie)
eponimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!eponimíe (e-po-/ep-o-) s. f.,
art. eponimía, g.-d. eponimíi, art. eponimíeieponimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPONIMÍE s. f. Funcția de eponim. — Din
fr. éponymie.