epodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă.
2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din
fr. épode, lat. epodos.