epocal - explicat in DEX

epocal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.

epocal (Dicționar de neologisme, 1986)
EPOCÁL, -Ă adj. Menit să determine, să delimiteze o epocă. ♦ Răsunător, memorabil. [Cf. it. epocale].

epocal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPOCÁL, -Ă adj. menit să marcheze o epocă. ◊ de mare răsunet, memorabil. (< it. epocale)

epocal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epocál adj. m., pl. epocáli; f. epocálă, pl. epocále

epocal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. — Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal.