epiteliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din
fr. épithélium.epiteliu (Dicționar de neologisme, 1986)EPITÉLIU s.n. Țesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor etc. [Pron.
-liu. / < fr.
epithélium, cf. gr.
epi – deasupra,
thele – mamelă].
epiteliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPITÉLIU s. n. 1. țesut vascular, alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor, glandelor etc. 2. strat de celule alungite care căptușește interiorul anumitor organe, la plante. (< fr.
épithélium)
epiteliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epitéliu [
liu pron. liu]
s. n.,
art. epitéliul; pl. epitélii, art. epitéliile (-li-i-)epiteliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. — Din
fr. épithélium.epiteliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*epitéliŭ n. (d. vgr.
epí, pe, și
thelé, mamelă, fiind-că a fost aplicat întîĭ la pelița [!] care acopere [!] mamelele).
Anat. Epidermă formată din celule reunite într’una saŭ maĭ multe păturĭ și care acopere membranele mucoase, seroase, vasculare și glandulare.