epitalam - explicat in DEX

epitalam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPITALÁM, epitalamuri, s. n. (Livr.) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. – Din fr. épithalame, lat. epithalamium.

epitalam (Dicționar de neologisme, 1986)
EPITALÁM s.n. (Liv.) Mic poem sau cântec de nuntă în cinstea tinerilor căsătoriți. [Pl. -me, -muri. / cf. fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion < gr. epi – la, thalamos – căsătorie].

epitalam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPITALÁM s. n. poem liric compus și cântat cu ocazia unei căsătorii. (< fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)

epitalam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
EPITALÁM, epitalame, s. n. (Livresc) Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor. – Fr. épithalame (lat. lit. epithalamium).

epitalam (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epitalám n., pl. e și urĭ (vgr. epithálamos). Mică poemă în onoarea mirilor. V. conăcărie.

epitalam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epitalám s. n., pl. epitalámuri

epitalam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epitalam n. cântec nupțial în onoarea tinerilor căsătoriți.

epitalam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPITALÁM, epitalamuri, s. n. Cântec de nuntă sau mic poem compus în cinstea mirilor cu prilejul oficierii căsătoriei. — Din fr. épithalame, lat. epithalamium.