epitelizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPITELIZÁRE, epitelizări, s. f. Acoperire cu epiteliu a unei plăgi traumatice sau operatorii. – Din
epiteliu.epitelizare (Dicționar de neologisme, 1986)EPITELIZÁRE s.f. (
Med.) Acoperirea cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare. [După fr.
epithélisation].
epitelizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPITELIZÁRE s. f. acoperirea cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare. (după fr.
épithélisation)
epitelizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epitelizáre s. f.,
g.-d. art. epitelizắrii; pl. epitelizắriepitelizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPITELIZÁRE, epitelizări, s. f. Acoperire cu epiteliu a unei plăgi traumatice sau operatorii. — Din
epiteliu.