epitetic - explicat in DEX

epitetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPITÉTIC, -Ă, epitetici, -ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. – Din fr. épithétique.

epitetic (Dicționar de neologisme, 1986)
EPITÉTIC adj. n. 1. (Despre stil) Încărcat cu epitete. 2. Referitor la epitet. [< fr. épithétique].

epitetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPITÉTIC adj. 1. (despre stil) încărcat cu epitete. 2. referitor la epitet. (< fr. épithétique)

epitetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epitétic adj. m., pl. epitétici; f. epitétică, pl. epitétice

epitetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPITÉTIC, -Ă, epitetici, -ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. — Din fr. épithétique.