epistolă - explicat in DEX

epistolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPÍSTOLĂ, epistole, s. f. 1. (Rar) Scrisoare. 2. Specie literară în versuri aparținând poeziei didactice, în care se tratează un subiect filozofic, moral, artistic etc. sub formă de scrisoare. – Din lat. epistola.

epistolă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPÍSTOLĂ s.f. 1. Scrisoare. 2. (Lit.) Specie de poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc., scrisă în forma unei scrisori. [< lat. epistola – scrisoare, cf. gr. epistole < epistellein – a trimite știri].

epistolă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
epístolă (epístole), s. f. – Scrisoare. – Var. (pop.) epistolie. Ngr. ἐπιστολή (sec. XVII). – Der. epistolar, adj.

epistolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPÍSTOLĂ s. f. 1. scrisoare. 2. poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc. sub formă de scrisoare. (< lat. epistola)

epistolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epístolă f., pl. e (lat. epistula și epistola, d. vgr. epistolé, d. epi-stéllo, trimet [!] știre. V. apo-stol). Scrisoare, hîrtie scrisă și trimeasă [!] cuĭva (Rar). Scrisoare în versurĭ adresată cuĭva: epistolele luĭ Orațiŭ. Scrisoare religioasă: epistola sfîntuluĭ Paul.

epistolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epístolă s. f., g.-d. art. epístolei; pl. epístole

epistolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epistolă f. 1. scrisoare, misivă: epistolele Sf. Pavel; 2. scrisoare în versuri conținând reflexiuni despre precepte și adevăruri filozofice: Epistolele lui Horațiu.

epistolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPÍSTOLĂ, epistole, s. f. 1. (Rar) Scrisoare. 2. Specie literară în versuri aparținând poeziei didactice, în care se tratează un subiect filosofic, moral, artistic etc. sub formă de scrisoare. — Din lat. epistola.