epistolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare.
2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din
fr. épistolaire, lat. epistolaris.epistolar (Dicționar de neologisme, 1986)EPISTOLÁR, -Ă adj. Referitor la arta de a scrie scrisori; compus în formă, în stil de scrisoare. //
s.n. Carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. [Cf. fr.
epistolaire, lat.
epistolaris].
epistolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPISTOLÁR, -Ă I.
adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. ◊ colecție de scrisori publicate. (< fr.
épistolaire, lat.
epistolaris)
epistolar (Dicționaru limbii românești, 1939)*epistolár, -ă adj. (lat.
epistolaris). Relativ la epistole, la scrisorĭ:
stilu epistolar. S. n., pl.
e. Colecțiune de scrisorĭ.
epistolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epistolár1 adj. m.,
pl. epistolári; f. epistoláră, pl. epistoláreepistolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epistolár2 s. n.,
pl. epistoláreepistolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)epistolar a. privitor la arta de a scrie epistole:
stil epistolar. ║ n. culegere de scrisori.
epistolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în stil de scrisoare.
2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). — Din
fr. épistolaire, lat. epistolaris.