epirogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIROGENÉTIC, -Ă, epirogenetici, -ce, adj. (Despre mișcări tectonice) Care are caracter oscilatoriu și care determină, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale; epirogenic. – Din
germ. epirogenetisch.epirogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)EPIROGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la epirogeneză; epirogenic. ◊
Mișcări epirogenetice = mișcări lente de ridicare sau de scufundare ale scoarței Pământului, care se produc pe suprafețe întinse. [Cf. germ.
epirogenetisch].
epirogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIROGENÉTIC, -Ă adj. referitor la epirogeneză. ♦ mișcări ĕ = mișcări oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoarței terestre care se produc pe suprafețe întinse. (< germ.
epirogenetisch)
epirogenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epirogenétic adj. m.,
pl. epirogenétici; f. epirogenétică, pl. epirogenéticeepirogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIROGENÉTIC, -Ă, epirogenetici, -ce, adj. (Despre mișcări tectonice) Care are caracter oscilatoriu și care determină, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale; epirogenic. — Din
germ. epirogenetisch.