epigramă - explicat in DEX

epigramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGRÁMĂ, epigrame, s. f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică. – Din fr. épigramme, lat. epigramma.

epigramă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGRÁMĂ s.f. 1. (Ant.) Inscripție pe morminte, monumente, vase etc. 2. (Lit.) Specie de poezie (scurtă) cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare la adresa unui personaj, a unui fapt etc. [< fr. épigramme, it., lat. epigramma, cf. gr. epi – deasupra, gramma – inscripție].

epigramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma)

epigramă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epigrámă f., pl. e (vgr. epi-gramma. V. pro-gramă). La ceĭ vechĭ, inscripțiune în proză orĭ în versurĭ pe un monument. Mică poezie care se termină c’o ironie: epigramele luĭ Marțial îs virulente și spirituale.

epigramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epigrámă (-pi-gra-) s. f., g.-d. art. epigrámei; pl. epigráme

epigramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epigramă f. 1. mică bucată în versuri care se termină cu o trăsură picantă; 2. fig. batjocură fină și mușcătoare. [Primitiv, în Grecia antică, inscripțiune (mai ales în versuri) săpată pe un mormânt sau pe o ofrandă depusă într´un templu; mai târziu, cugetarea, exprimată scurt și coprinzător, deveni satirică].

epigramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGRÁMĂ, epigrame, s. f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică. — Din fr. épigramme, lat. epigramma.