epigramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIGRÁMĂ, epigrame, s. f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică. – Din
fr. épigramme, lat. epigramma.